Morus nigra și Morus alba - arborii dud

Probabil că toată lumea a văzut deja un dud, dar cei mai mulți au văzut doar Morus alba, deoarece Morus nigra este foarte rar. Acum, mulți ar putea spune că au văzut deja un dud cu fructe negre! Ei bine, denumirea de Morus nu se referă la culoarea fructelor, ci la muguri. Dintre duzi, Morus alba este cel mai frecvent în Europa, datorită faptului că frunzele sale sunt ideale pentru creșterea viermilor de mătase. Morus alba își are originea în China, unde este cultivat de peste 4000 de ani. Această specie s-a răspândit rapid pe continent în Evul Mediu datorită creșterii rapide și adaptabilității sale extinse. Frunzele de Morus alba sunt verzi și lucioase, având forme variate, iar fructele sunt albe, roz sau negru-violet și au un gust dulce.

Așadar, fructele de Morus alba pot fi și negre.

Dar care este situația cu Morus nigra?

Morus nigra își are originea în Asia Centrală, în zona Iranului și Afganistanului. Este cultivat încă din antichitate în Orientul Mijlociu și Europa. În Evul Mediu, a devenit deosebit de popular în regiunea mediteraneană. În unele regiuni viticole, a fost folosit ca colorant pentru vinurile cu o culoare mai slabă.

Fructele de Morus nigra sunt negre, sau atât de roșu închis încât par negre, având un gust acrișor și o aromă intensă. Este un arbore de dimensiuni medii, care crește de obicei la o înălțime de 10-15 metri. Are frunze în formă de inimă, de culoare verde închis și cu o textură aspră la atingere. Morus nigra este doar moderat rezistent la iarnă, putând fi afectat în iernile mai reci. Se adaptează bine la diferite tipuri de sol, dar preferă solul fertil cu drenaj bun.

Morus nigra este mult mai rar în Europa, deși este cultivat de secole în Orientul Mijlociu și în partea de sud a Europei. Din cauza cerințelor sale climatice mai exigente, nu s-a răspândit pe scară largă. Morus nigra este o plantă specială și apreciată de cei care cunosc și valorifică proprietățile sale unice.

Dar să ne întoarcem puțin la Morus alba, care este un arbore cu creștere rapidă, mare, ce poate ajunge până la 20 de metri înălțime. Este foarte rezistent la iarnă și poate supraviețui într-un interval larg de temperaturi. Extrem de adaptabil, crește aproape pe orice tip de sol, inclusiv pe soluri uscate și sărace. În Evul Mediu, a fost adus în Europa datorită expansiunii industriei mătăsii. Frunzele sale sunt principala hrană a viermilor de mătase, motiv pentru care a jucat un rol deosebit de important în producția de mătase. Este deosebit de răspândit în regiunea mediteraneană, unde clima este deosebit de favorabilă pentru creșterea sa, dar se găsește și în Europa de Nord.

Frunzele de Morus alba reprezintă hrana principală a viermilor de mătase (Bombyx mori). Viermii de mătase consumă exclusiv frunzele dudului alb, ceea ce este esențial pentru producția de mătase. În China și în alte țări producătoare de mătase, unde se produce și astăzi mătase adevărată, plantațiile de dud joacă un rol important în susținerea industriei mătăsii.

În România, în perioada regimului socialist, creșterea viermilor de mătase era o activitate economică importantă. În cadrul proiectelor coordonate și sprijinite de stat, au fost create mari plantații de duzi pentru a asigura hrana necesară viermilor de mătase. Creșterea viermilor de mătase nu era importantă doar pentru producția de mătase, ci asigura și locuri de muncă. În plus, colectarea frunzelor de dud era considerată una dintre sarcinile importante și obligatorii ale tinerilor, în special ale elevilor. Aceștia colectau doar frunzele de Morus alba.

Morus nigra și Morus alba, deși sunt similare, sunt două specii diferite din genul dud, ambele producând fructe valoroase și având atât asemănări, cât și diferențe.

Atât Morus alba, cât și Morus nigra sunt autofertile, adică atât florile masculine, cât și cele feminine se găsesc pe un singur arbore. Cu toate acestea, proporția florilor masculine și feminine nu este aceeași pe fiecare arbore. Există arbori pe care sunt prezente aproape exclusiv flori de un singur tip, fie masculine, fie feminine. Aceasta se întâmplă uneori din cauza geneticii arborelui, în timp ce în alte cazuri, un factor de mediu, cum ar fi solul, cauzează apariția în cantitate mare a unui anumit tip de floare.

Așadar, cele două specii de Morus, Alba și Nigra, deși ambele aparțin familiei Moraceae, nu se încrucișează, adică florile uneia nu polenizează florile celeilalte specii, astfel încât nu există hibrizi între cele două.

Data viitoare când vezi un dud cu fructe negre, merită să te uiți mai atent pentru a determina dacă este vorba despre varianta cu fructe negre a comunului Morus alba sau despre mult mai rarul Morus nigra.

Familia Morus include numeroase specii, dintre care unele dintre cele mai cunoscute sunt următoarele:

Morus alba (dud alb, dud negru):
Origine: China
Caracteristici: Fructele sunt albe, roz sau mov, pot fi și violet închis. Este una dintre cele mai răspândite specii de dud, cultivată în special pentru creșterea viermilor de mătase.
(Ca și în cazul multor alte plante, Morus alba are atât variante hibride naturale, cât și variante create artificial. Una dintre variantele create artificial, care este cunoscută și apreciată, este 'Mojo Berry'. Dudul 'Mojo Berry', numit astfel în mod artistic, este o varietate pitică a Morus alba, dezvoltată artificial în Statele Unite. Această varietate a fost creată special pentru grădini mai mici și, datorită obiceiurilor sale de creștere compacte, este foarte populară în rândul iubitorilor de plante ornamentale și al cultivatorilor de fructe.)

Morus nigra (dud negru):
Origine: Asia de Sud-Vest
Caracteristici: Fructele sunt roșu închis, aproape negre, și au un gust acrișor, foarte aromat. Arborele crește încet, dar este longeviv.

Morus rubra (dud roșu):
Origine: America de Nord
Caracteristici: Fructele sunt roșii sau violet închis, au un gust bogat și dulce. Este una dintre cele mai mari specii de dud.

Morus macroura (dud pakistanez sau dudul lung):
Origine: Probabil subcontinentul indian și China
Caracteristici: Fructele sunt lungi, de până la 10 cm, de culoare roz sau roșii. Au un gust dulce.

Morus australis (dud sudic):
Origine: Asia de Est
Caracteristici: Arbore de dimensiuni mai mici, fructele sunt mici, violet-negru și dulci.

Morus mesozygia (dud african):
Origine: Regiunile tropicale ale Africii
Caracteristici: O specie mai puțin cunoscută, fructele variază în dimensiune și gust. Diferențele dintre speciile de dud nu se manifestă doar în culoarea și gustul fructelor, ci și în dimensiunea arborelui, modurile de creștere și cerințele ecologice.

Morus pendula (dud plângător):
Origine: Asia, în principal China
Caracteristici: Arbore ornamental cunoscut pentru ramurile sale pendulare, care îi conferă un aspect plângător.

Morus rotundiloba (dud cu frunze rotunjite):
Origine: Regiunile Japan
Caracteristici: O specie mai puțin cunoscută, se întâlnește în mod natural în principal în Japonia, și frunzele sale sunt caracteristic rotunjite. Este de presupus că este o varietate naturală de Morus alba.